Un termen născut în anii ’90

Termenul Afrofuturism a apărut pentru prima oară în 1994, în eseul jurnalistului american Mark Dery. El definea atunci afrofuturismul drept o formă de ficțiune speculativă care abordează teme și probleme afro-americane în contexte futuriste sau tehnologice. Dery nu inventa un curent de la zero; el doar îi dădea un nume unor povești și imagini deja existente, amintind autori ca Samuel R. Delany sau Octavia Butler, care, deși sînt legați de science fiction, propun o explorare identitară profundă, inseparabilă de experiența negrilor americani.

Mark Dery sublinia chiar atunci că afrofuturismul nu este pur și simplu un subgen de science fiction. El are propria miză culturală și politică, centrată pe istoria și realitatea afro-americanilor.

Kodwo Eshun și definirea afrofuturismului ca act de contestare

Poate cea mai nuanțată și inspirată definiție a afrofuturismului vine de la Kodwo Eshun, în eseul său din 2003, Further Consideration on Afrofuturism. Eshun merge mult dincolo de simple povești SF cu eroi negri. El observă că popoarele dominante își perpetuează puterea nu doar prin controlul arhivelor istorice, ci și prin monopolul asupra imaginării viitorului.

Astfel, Eshun îi îndeamnă pe cei din diaspora africană să construiască o „contra-memorie” — să rescrie istoria, inclusiv comerțul transatlantic cu sclavi, din propria lor perspectivă. Și, la fel de important, să-și revendice și viitorul, să-și spună propriile povești despre cine vor fi, nu doar despre cine au fost. Afrofuturismul devine astfel un instrument de protest și de afirmare identitară, un mod prin care diaspora își recîștigă controlul atît asupra trecutului, cît și asupra viitorului.

Temele recurente: extratereștri, roboți, Egiptul antic și sirene

De-a lungul timpului, afrofuturismul a dezvoltat o serie de imagini și teme recurente:
• Extraterestrul sau robotul, adesea folosiți pentru a ilustra sentimentul de alteritate pe care descendenții sclavilor l-au trăit în societăți unde au fost mereu priviți ca „alții”. Un exemplu timpuriu e filmul The Brother from Another Planet.
• Egiptul antic, ca simbol al unei civilizații africane avansate tehnologic și artistic. Muzicianul Sun Ra, considerat pionier al afrofuturismului, și-a luat numele de scenă de la zeul Ra și a folosit abundent aceste imagini în muzica și filmele sale.
• Mitul sirenelor, inspirat de ideea descendenței celor aruncați peste bord în timpul comerțului cu sclavi. Duo-ul Drexia, parte din scena techno din Detroit și asociat mișcării Underground Resistance, a creat o întreagă mitologie afrofuturistă despre un popor subacvatic — drexienii — descendenți ai acestor sclavi pierduți în ocean, locuind într-un regat ce amintește de Atlantida.

Afrofuturism în muzică, film și literatură

În muzică, pe lîngă Drexia, o figură majoră este Janelle Monáe, care a creat saga conceptuală Metropolis. În această serie de albume, Monáe întruchipează un android numit Cindy Mayweather, care încalcă regulile societății îndrăgostindu-se de un om și devine astfel o figură mesianică, inspirînd o revoltă a celor oprimați. Este o alegorie complexă, cu puternice accente afrofuturiste, despre identitate, libertate și eliberare dintr-un sistem opresiv.

În cinema, pe lîngă Black Panther, se remarcă și filmele realizate de colectivul The Black Audio Film Collective, precum Memory Room 451 și The Last Angel of History.

În literatură, lucrurile sînt mai complicate. Mulți autori etichetați ca afrofuturiști au respins termenul. Nnedi Okorafor, autoarea seriei Binti, preferă să se descrie drept „africanfuturistă”, subliniind că lucrările ei sînt inspirate direct din culturile nigeriene. Scriitoarea Nalo Hopkinson a spus la rîndul ei că e, în primul rînd, o autoare de science fiction, care uneori scrie și lucrări afrofuturiste.

Afrofuturism versus africanfuturism

Dezbaterea a devenit tot mai vizibilă după lansarea filmului Black Panther, cînd termenul „afrofuturism” a fost folosit în marketing pentru a descrie aproape orice poveste SF cu personaje negre, chiar și atunci cînd acestea nu aveau legătură directă cu diaspora afro-americană.

Autoarea sud-africană Moale Machigo remarca într-un articol din The Johannesburg Review of Books că nevoile africane sînt diferite: „Trăim pe continent, nu îl folosim doar ca decor pentru idei filosofice.” Astfel, mulți artiști africani preferă termenul africanfuturism, care pune accent pe viitoruri imaginate din interiorul Africii, nu din diaspora.

Un optimism necesar

Poate cel mai frumos aspect al afrofuturismului rămîne optimismul său. Într-o lume în care majoritatea poveștilor despre diaspora africană sînt marcate de suferință, sclavie și discriminare, afrofuturismul oferă o viziune în care aceste comunități prosperă, explorează spațiul, inventează tehnologii fantastice și sînt protagoniste ale propriilor lor istorii.

Mark Dery spunea recent că afrofuturismul se află în opoziție directă cu afropesimismul — o școală de gîndire ce vede condiția negrilor ca o formă de sclavie perpetuă, din care nu pot scăpa. În schimb, afrofuturismul construiește lumi alternative în care diaspora africană își recîștigă umanitatea completă și visează viitoruri unde dominația albă nu mai dictează totul.

Surse și lecturi suplimentare

• Mark Dery, Black to the Future: Interviews with Samuel R. Delany, Greg Tate, and Tricia Rose, în Flame Wars: The Discourse of Cyberculture (1994) — eseul care a popularizat termenul „Afrofuturism”.
• Kodwo Eshun, Further Considerations on Afrofuturism (2003) — articol definitoriu despre memoria contra-colonială și viitorurile reclamate de diaspora.
• Ytasha L. Womack, Afrofuturism: The World of Black Sci-Fi and Fantasy Culture (2013) — o carte de referință, accesibilă și bogată în exemple.
• The Last Angel of History (1996) — documentar experimental regizat de John Akomfrah și realizat de The Black Audio Film Collective, despre muzică, memorie și afrofuturism.
• Sun Ra, Space Is the Place (film, 1974) — prima operă cinematografică explicit afrofuturistă.
• Janelle Monáe, albumele Metropolis: Suite I (The Chase), The ArchAndroid și The Electric Lady — pentru explorarea sagăi Cindy Mayweather.
• Drexciya, discografie completă — techno-electro cu mitologie subacvatică afrofuturistă.
• Nnedi Okorafor, Binti (2015) — exemplu important de africanfuturism.
• The Johannesburg Review of Books, articolul Moalei Machigo despre afrofuturism și Africa (2018).

Tu cum ai defini afrofuturismul?
Te invităm să ne spui părerea ta în comentarii.
Ai remarcat vreo inadvertență sau vrei să recomanzi alte lucrări afrofuturiste, scrie-ne!