Schimbarea, SF-ul și marxismul: universuri deschise sau închise?

Articolul „Change, SF, and Marxism: Open or Closed Universes?”, publicat în Science Fiction Studies, vol. 1, nr. 2 (toamna 1973), reprezintă una dintre cele mai timpurii și totodată cele mai complexe discuții interdisciplinare despre natura literaturii science fiction și raportarea acesteia la teoriile schimbării sociale — cu accent pe marxism.
Publicarea lui în 1973 nu este întîmplătoare. Este un text scris în plin Război Rece, în timpul unei efervescențe intelectuale globale în jurul mișcărilor de stînga, al dezbaterilor despre post-colonialism și al neliniștilor legate de expansiunea consumerismului în societățile occidentale. Totodată, anii ’60–’70 sînt deceniul în care SF-ul anglo-american devine un fenomen de masă, influențînd imaginația populară mai mult decît oricînd. Pe acest fundal, se naște o întrebare crucială, reluată de text:

Este science fiction-ul, în esență, o literatură a schimbării — și dacă da, despre ce fel de schimbare vorbim?

Discuția reunește cinci voci distincte:

• Franz Rottensteiner, (n. 18 ianuarie 1942, Waidmannsfeld, Austria Inferioară) este un editor, critic literar și traducător austriac, recunoscut pentru influența sa semnificativă în promovarea literaturii science fiction și fantastice europene. Este considerat o figură centrală în introducerea autorilor europeni, precum Stanisław Lem, în spațiul literar anglofon și occidental.
• James Blish, (1921–1975) a fost un autor și critic american de science-fiction, recunoscut pentru profunzimea filozofică și științifică a prozei sale. Membru al influentului grup Futurian, Blish a marcat profund literatura SF a secolului XX, fiind considerat unul dintre pionierii genului
• Ursula K. Le Guin, (1929–2018) a fost o autoare americană de excepție, celebră pentru operele sale din registrul ficțiunii speculative. A îmbinat adesea elemente de science‑fiction, fantezie, poezie și eseistică cu o gîndire profund umanistă și antiautoritară;
• H. Bruce Franklin, (1934–2024) a fost un remarcabil istoric cultural american, autor prolific și militant politic, apreciat în special pentru contribuţiile sale privind literatura science‑fiction, studiile despre războiul din Vietnam, ecologia marină și literatura carcerală, persecutat în SUA pentru vederile sale politice;
• Chandler Davis, a fost un matematician de origine american‑canadiană, scriitor de science‑fiction, activist politic și profesor emerit la Universitatea din Toronto. Figura emblematică a stîngii intelectuale din secolul XX, Davis a călcat hotărât pe drumul libertății academice și în paralel cu contribuții notabile în matematică și apărarea drepturilor de a gîndi liber.

Această confruntare de idei — despre literatura SF ca „literatură a schimbării”, despre deschiderea sau „închiderea” sistemelor de gîndire, despre marxism ca instrument epistemologic — rămîne pînă astăzi un text de referință în studiile de science fiction și în reflecția asupra rolului politic al literaturii speculative.

Poziția critică a lui Franz Rottensteiner: Critica superficialității conceptului de „schimbare” în SF

Franz Rottensteiner își începe intervenția prin a demonta ideea avansată de Blish în eseul „Future Recall”, conform căreia SF-ul ar fi literatura prin excelență a schimbării. Rottensteiner notează:
„Acum știm că «schimbarea» este om mani padme hum în morile de rugăciune ale autorilor SF, repetat pînă la greață. (…) Dar cum poate fi arătată schimbarea în literatură? În două feluri: prin contrast static sau ca proces dinamic. Al doilea mod este, firește, mult mai dificil și intelectual mai sofisticat. Prin urmare, majoritatea SF-ului tace azurzitor asupra regulilor care guvernează și motivează schimbarea și oferă doar clișeul ‘progresului științei și tehnicii’ în locul unor analize folositoare.”
În mod special, Rottensteiner deplînge faptul că SF-ul preferă să prezinte lumi date, fără explicație asupra devenirii lor:
„Un alt timp, alt spațiu, o altă societate, fără nimic care să explice cum au apărut aceste lumi. Cititorul n-are decît să accepte premisele. Dar atunci SF-ul face exact ceea ce face orice roman istoric sau orice carte «mainstream» plasată într-o altă epocă.”

Absența totală a unei reflecții marxiste

Aici intervine cea mai dură critică a lui Rottensteiner. El observă că, în ciuda faptului că marxismul este o teorie centrală a schimbării sociale și „doctrina oficială a milioane de oameni de pe planetă”, SF-ul anglo-american o ocolește complet:
„Cel mai bun indicator al degradării intelectuale a SF-ului de limbă engleză și al rezistenței lui față de schimbarea radicală se vede poate în atitudinea sau mai curînd tăcerea față de marxism. (…) Chiar și dacă l-ar considera greșit, autorii SF încorporează totuși cu ușurință idei clar greșite: metoda Bates pentru antrenarea ochilor, dianetica, tarotul, astrologia. Chiar și statistic, ar fi de așteptat să găsim cîțiva autori familiarizați cu socialismul. Dar pentru americani, marxismul este probabil un sistem de gîndire extrem de străin.”
Rottensteiner încheie sarcastic, spunînd că SF-ul nu devine astfel un instrument epistemologic, ci „un nou tip de opium pentru popor, oferind împliniri de dorințe în loc de cunoaștere”.

Literatura SF este apărată de către James Blish: Distincția dintre „literatură” și filosofie sau sociologie

În replică, James Blish sugerează că Rottensteiner confundă genurile. El face o distincție între literatura de ficțiune (incluzînd SF-ul) și lucrările de filosofie ori sociologie:
„Rottensteiner folosește «literatură» în două sensuri fără să recunoască vreo diferență între ele. Unul dintre aceste sensuri acoperă orice lucrare substanțială, inclusiv filozofie, sociologie, jurnale populare, ziare și acum futurologie. (…) În al doilea sens, literatura este limitată la poezie, dramă, ficțiune și diverse arte secundare precum critica. Aici se încadrează SF-ul.”
Blish susține astfel că SF-ul nu este obligat să funcționeze ca o teorie a schimbării sociale, ci mai curînd ca o explorare artistică a reacțiilor umane în fața unor premise ipotetice.

Literatura schimbării și refuzul doctrinelor închise

În apărarea tezei sale inițiale, Blish insistă că SF-ul are vocația de a se raporta la schimbare prin natura sa:
„Unul dintre lucrurile pe care le face SF-ul bun este să arate cum ar putea reacționa ființe umane date la o schimbare de mediu (inclusiv social și tehnologic). Admit că puține povești chiar fac asta și și mai puține o fac bine, dar asta înseamnă doar că mult SF e prost, ceea ce nu atinge argumentul principal.”
În ce privește marxismul, Blish evocă trecutul anilor ’30, cînd existau grupuri SF explicit socialiste, cum a fost Futurian Society, însă consideră că, în general, autorii SF sînt suspicioși față de orice doctrină „oficială”:
„Majorității scriitorilor SF din Vest le este fundamental antipatică orice fel de «doctrine oficiale», indiferent de forma lor. (…) În SF, nici o idee, nici măcar exercițiile oculare Bates, nu este mai banală şi mai meschină decît o minte închisă la toate celelalte idei, fixată doar pe una singură — oricît de importantă sau de complexă ar fi acea idee.

Intervenția nuanțată a Ursulei K. Le Guin, critică și solidaritate cu ambele părți

Le Guin se situează în mod interesant între Rottensteiner și Blish. Ea recunoaște justețea multora dintre observațiile critice ale lui Rottensteiner, dar îl acuză că își distruge propriile argumente prin tonul autoritar și dogmatic:
„Cel mai solid argument, prezentat de un bigot, își pierde soliditatea; nu mai e o idee, ci o dogmă — ceva mult mai fragil și mai puțin interesant.”
În schimb, Le Guin apreciază la Blish apărarea libertății minții, chiar dacă argumentele lui sînt fragile:
„Pentru că el vorbește, dincolo de granițele naționale și ideologice, pentru libertatea minții. Rottensteiner are toată artileria; dar dacă sînt îngeri pe acolo, ei sînt de partea lui Blish.”
Le Guin dezvoltă ideea că adevărata literatură SF funcționează numai într-un „sistem deschis”:
„Marxismul poate fi acceptat ca un sistem deschis (Marx) sau unul închis (Stalin). La fel, ‘democrația americană’ poate fi deschisă (Jefferson) sau închisă (Nixon). Esențial e că, dacă individul decide să opteze pentru un sistem deschis, el e liber apoi să meargă mai departe. Dacă societatea sau guvernul îl opresc și el acceptă, atunci trăiește într-un sistem mai mare, dar nu este unul deschis.”
Le Guin exemplifică cu romanului Noi al lui Zamiatin, o lucrare scrisă în Rusia de un „vechi bolșevic”, ca dovadă că SF-ul autentic explorează libertatea în raport cu sistemele totalitare.

Radicalismul marxist al lui H. Bruce Franklin față cu SF-ului anglo-american

Bruce Franklin merge mult mai departe, declarînd direct că SF-ul englez și american nu doar ignoră marxismul, ci îi este structural ostil:

„Pentru noi — și pentru majoritatea intelectualilor din Asia, Europa Continentală și America Latină — marxismul este singura știință aplicabilă istoriei umane. Doar în Marea Britanie, SUA și în regiunile anglofone din Canada marxismul nu e văzut în general ca știința istoriei.”
Franklin interpretează SF-ul anglo-american ca o oglindire a „imperiilor muribunde” care l-au produs:
„SF-ul britanic și american nu proiectează viitorul lumii; el reflectă realitățile acestor două imperii în descompunere.”
Franklin leagă direct excluderea marxismului din SF de represiunea politică din SUA, evocînd experiența sa personală de profesor concediat și arestat pentru vederile sale:
„Metodele folosite pentru a ne reduce la tăcere, inclusiv concedierea mea de la Stanford pentru discursuri politice, sînt tipice pentru cei care exprimă marxism revoluționar. (…) Această represiune teroristă nu face decît să ne întărească hotărîrea de a expune și schimba excluderea marxismului din viața noastră.”

Sinteza dialectică propusă de Chandler Davis, o nostalgie a tinereții radicale

Chandler Davis aduce o notă dialectică și auto-critică recunoscînd că generația sa a intrat în SF căutînd exact o „literatură a schimbării”:
„O întreagă generație de tineri — generația mea și a lui Blish — a venit în SF căutînd o literatură a schimbării. Noi credeam în mutabilitatea presupunerilor care țin laolaltă ordinea socială moștenită.”
Însă Davis recunoaște că acest vis s-a estompat, SF-ul alunecînd spre „flip whimsy” și spre un eclecticism superficial și formulează una dintre cele mai subtile observații asupra SF-ului din epocă:
„Ar fi trebuit să fim pregătiți, după John Stuart Mill și Marx, să înțelegem că adevărul e multi fațetat și imperfect cunoscut, așa că doctrina noastră trebuie să fie dialectică și în evoluție. Spre rușinea noastră, am ales mai degrabă un eclecticism nedialectic, care acceptă idei contradictorii fără să le pună față în față.”
Davis încheie cu un apel către scriitori:
„Viitorul e încă real, vine spre noi și e cel puțin la fel de necunoscut cum l-am bănuit. Să-l privim cu respectul cuvenit. (…) Să îndrăznim să formulăm idei controversate atunci cînd e necesar, fie și ocolit atunci cînd contextul ne constrînge — dar mai presus de toate, să avem curajul nu doar să le gîndim, ci și să le spunem cu voce tare.

Concluzii și relevanță actuală

Dezbaterea din 1973 rămîne extraordinar de relevantă. În lumea contemporană în care crizele climatice, răboaiele hibride și asimetrice, noile tehnologii destabilizatoare și prăbușirea încrederii în instituții readuc ideea de „schimbare sistemică” în prim-plan, discuția despre cum (sau dacă) science fiction-ul reflectă ori anticipează asemenea schimbări este mai actuală ca oricînd.
Ceea ce unește toate aceste poziții este o întrebare comună, formulată explicit sau implicit:
Cum putem folosi literatura speculativă nu (doar) pentru a evada în lumi stranii, ci pentru a înțelege și poate schimba lumea noastră?

Pe puncte:

• Este SF-ul un spațiu al schimbării reale sau doar un refugiu de divertisment?

• Cum se raportează la teoriile sistemice ale istoriei?

• Și ce responsabilitate au autorii față de viitorul (politic și social) pe care îl imaginează?

Bibliografie selectivă

1. Rottensteiner, F., Blish, J., Le Guin, U. K., Franklin, H. B., & Davis, C. (1973). Change, SF, and Marxism: Open or Closed Universes?. Science Fiction Studies, 1(2), 84-94.
2. George Hay (ed.), The Disappearing Future (Panther, 1970) — cu eseul original al lui Blish.
3. Darko Suvin, Metamorphoses of Science Fiction (1979) — fundament marxist pentru studiile SF.
4. Raymond Williams, Culture and Society (1958) — despre tradiția criticii culturale în relație cu schimbarea socială.
5. Lem, S. (1961). Solaris. (tradus în română).
6. Zamiatin, Y. (1924). Noi. (tradus în română).
7. Vonnegut, K. (1952). Player Piano. (tradus în română).
8. Olaf Stapledon, Last and First Men, Star Maker — exemple clasice invocate pentru reflecția asupra istoriei și devenirii umanității.
9. Frederik Pohl & C.M. Kornbluth, The Space Merchants (1952) — critică distopică a capitalismului târziu.
10. Ursula K. Le Guin, Mîna stîngă a întunericului (1969) — exemplu de „open universe” care explorează schimbarea culturală profundă. (tradus în română).