De la rasism editorial la un metavers coerent
Isaac Asimov însuși a explicat, în volumul memorialistic The Early Asimov, că editorul său de la Astounding Science Fiction, John W. Campbell, avea o viziune care azi ar putea fi numită fără ocolișuri „excepționalism alb”. Campbell respingea sistematic povestirile în care extratereștrii apăreau ca fiind egali sau superiori oamenilor. Drept consecință, tînărul Asimov a renunțat să mai exploreze ideea — nu din lipsă de interes, ci pentru că pur și simplu nu i s-ar fi publicat textele.
Această constrîngere editorială a avut un efect de durată: în prima formă a universului Fundației, nu apar nici extratereștri, nici alte „rase” umane și nici măcar roboți! Toate acestea vor fi introduse doar mult mai tîrziu, după ce Asimov își reia complet controlul asupra textelor, dpdv narativ și cînd începe să unifice diferitele serii (Roboții, Imperiul, Fundația) într-un metavers coerent.
Daneel, Legea Zero și genocidul tăcut
Punctul de cotitură apare abia în ultimele volume, cînd personajul R. Daneel Olivaw — un robot umanoid din seria Roboții — este retroactiv inserat în miezul intrigii din Fundația, fiind dezvăluit drept arhitectul din umbră al Psihoistoriei și al Planului Seldon. Iar acest lucru vine la pachet cu o presupunere crucială: că în toată galaxia nu există nicio altă formă de viață inteligentă în afară de Om.
Motivul? Legea Zero a roboticii, introdusă de Asimov în romanul Roboții și Imperiul:
„Un robot nu poate face rău Umanității sau, prin neintervenție, să permită ca Umanitatea să fie pusă în pericol.”

Această lege supremă subordonează celelalte trei legi ale roboticii și justifică intervenții de o amploare colosală. În numele protecției Umanității:
- Roboții au limitat extinderea inițială a coloniilor spațiale din valul „spacerilor”.
- Au susținut, în schimb, al doilea val de colonizare — cel al pămîntenilor.
- S-au retras în deplina clandestinitate, considerînd că prezența lor vizibil activă ar dăuna pe termen lung.
Dar cel mai important: în mod sistematic au terraformant planete din întregi sectoare ale galaxiei noastre, eliminînd orice formă de viață nativă care ar fi putut evolua spre rațiune și astfel devebind, o posibilă viitoare amenințare pentru Umanitate. Astfel, galaxia a fost „curățată” din timp, sub o aparență de naturalitate, iar oamenii au fost lăsați să o colonizeze în mod pașnic. În fond, ce nu există, nu te poate contesta.
Cazul cefeizilor și discretul lor exod
O singură excepție notabilă; în povestirea Blind Alley (1945): o rasă inteligentă numită „cefeizii”, descoperită în zorii Imperiului Galactic. Cefeizii, înțelegînd că nu au niciun viitor într-o galaxie deja dominată de om, cer — și primesc — ajutorul unui funcționar imperial pentru a emigra din Calea Lactee. Se retrag în Norii lui Magellan, într-un exod tăcut și simbolic. Peste milenii, Golan Trevize, consilier al Fundației, remarcă:
„Nicio navă umană nu a intrat vreodată în Norii lui Magellan.”
O graniță invizibilă, dar respectată. O liniște cosmică ce nu mai poate fi atribuită întîmplării.
O ipoteză mai subtilă: călătorii din Eternitate
Un ultim fir de speculație provine din romanul Sfîrșitul Eternității, unde Asimov descrie o civilizație umană ultra-avansată — Eternitatea — care are capacitatea de a călători în timp și de a modifica istoria pentru a proteja Umanitatea.
În Fundația și Pămîntul, Gaia — entitatea planetară colectivă — face o aluzie directă la această civilizație temporală dispărută. Gaia sugerează că eternienii au acționat în trecut pentru a modela galaxia astfel încît nici o altă specie inteligentă să nu apară sau să supraviețuiască, lăsînd Calea Lactee complet „liberă” pentru Om.

Concluzie: o galaxie umană, doar pentru Om
Absența extratereștrilor în Fundația nu este o scăpare sau un capriciu, ci o consecință narativă a unor premise etice și editoriale — dar și a unui pesimism metafizic: că Omul, cu toate tarele sale, este singura inteligență capabilă de progres, iar tot restul trebuie să dispară în numele binelui suprem. O viziune tulburător de antropocentrică, care îmbracă în haina rațiunii umbra unui genocid cosmic.
Notă: O primă variantă a acestui articol a apărut în Gazeta SF.