Nașteri – creatori importanți în SFFF născuți pe 5 august
Guy de Maupassant, născut pe 5 august 1850, este cunoscut drept unul dintre maeștrii absoluți ai prozei scurte europene. Deși majoritatea creației sale se încadrează în realismul psihologic, Maupassant a contribuit decisiv la literatura fantastică prin povestiri ca Le Horla (1887), La Chevelure sau Qui sait?. În Le Horla, un jurnal al dezagregării psihice, autorul explorează prezența unei entități invizibile care invadează mintea și spațiul naratorului — un text considerat precursor al horrorului psihologic modern. Se crede că povestirea reflectă propriile temeri legate de boala psihică și de izolarea socială provocată de sifilisul care avea să-i grăbească moartea. Maupassant a scris sute de povestiri, a fost discipol al lui Flaubert și contemporan cu Zola, dar rămîne pentru literatura de imaginar o prezență tulburătoare, un „strămoș” al ficțiunii de tip weird care avea să înflorească în secolul XX.
Kathleen Sky, născută la 5 august 1943 în Alhambra, California, a devenit o autoră apreciată în zonele de science-fiction și fantasy asociate TV — este autorea a două romane inspirate din seria originală Star Trek la sfârșitul anilor ’70: Vulcan! (1978), adaptare a unui scenariu propriu nerealizat pentru serial, și Death’s Angel (1981) . Colaborând cu soțul ei Stephen Goldin, a scris și ficțiune romantică speculativă precum Birthright (1975) și Witchdame (1984). Stilul său este elegant, accesibil, orientat spre personaje și atmosferă, cu o tonalitate optimistă de tip space opera, dar fără excese tehnologice.
Élisabeth Vonarburg, născută pe 5 august 1947 la Paris și stabilită în Québec, este considerată una dintre cele mai influente voci ale science-fiction-ului francofon. A fost redactor-șef al revistei Solaris între 1979 și 1990, contribuind decisiv la afirmarea unei literaturi speculative feministe și reflexive în spațiul canadian. Primul său roman, Le Silence de la Cité (1981), explorează teme ale controlului social și ale regenerării identitare. Ulterior, în capodopera Chroniques du Pays des Mères (1992), Vonarburg construiește o lume post-patriarhală în care limbajul, reproducerea și istoria sînt rescrise din perspectiva unei genealogii feminine. A cîștigat Grand Prix de la science-fiction française în 1982 și a primit o mențiune specială la Philip K. Dick Award în 1993 pentru traducerea în engleză a romanului In the Mothers’ Land. Scrisul ei combină lirismul cu o rigoare formală aproape arhitectonică, iar personajele sale, adesea marginale sau dezrădăcinate sînt fragile, marcate de propriul trecut și transformare.
Larry Elmore, ilustrator american (n. 1948), a contribuit decisiv la estetica fantasy modernă prin cartea‑poveste Dragonlance și universul Dungeons & Dragons din anii ’80, creînd imagini iconice care au definit standardul vizual al genului.
Jeff Somers, american din New Jersey, născut în 1971, este autorul cunoscutului ciclu Avery Cates, distopie noir în care un fost agent guvernamental luptă împotriva unor corporații postapocaliptice. Debutul său, The Electric Church (2007), a fost salutat drept un „thriller noir futurist” în spiritul Blade Runner, iar criticii au remarcat personajele memorabile și umorul acid . A scris peste 40 de povestiri și romane precum Lifers (2001), Chum (2013), We Are Not Good People (2014), iar povestea scurtă „The Walled City” a fost finalistă la Sturgeon Award în 2016 . Stilul său combină realismul social cu tehnologia oppresivă, iar plăcerea vinovată — băutul de unul singur — apare în anecdotica sa autobiografică, afirmînd că viața literară e mai distractivă decît să devină neurochirurg .
Pe lîngă aceștia, pot fi menționați și următorii:
Louis Wain (1860–1939) – celebru pentru desenele sale cu pisici antropomorfe, adesea halucinante. A devenit un caz de studiu pentru legătura dintre schizofrenie și artă. Influență notabilă în cultura vizuală weird.
Marie Belloc Lowndes (1868–1947) – scriitoare britanică de thrillere și povestiri gotice. Romanul The Lodger (1913), inspirat de cazul Jack the Ripper, a fost ecranizat de Hitchcock. Atmosferă tensionată, obsesie și psihologie.
Captain F. S. Brereton (1872–1957) – autor de romane de aventură militară pentru tineri, unele cu elemente proto-SF. Patriotic, astăzi aproape uitat, dar prolific și influent în epocă.
Émile Grillot de Givry (1874–1929) – istoric al ocultismului. Cartea sa Anthologie de l’occultisme este o sursă esențială pentru cercetători și scriitori de fantastic ezoteric.
Conrad Aiken (1889–1973) – poet și prozator american, uneori inclus în tradiția weird poetic. A scris povestiri cu elemente onirice și psiho-fantastice. Prieten și influență pentru T. S. Eliot.
Maud Petersham (1890–1971) – ilustratoare și autoare de carte pentru copii, multe cu teme mitologice sau istorice reinterpretate într-o cheie fantastică. Premiul Caldecott în 1946.
Richard Preston (1954) – jurnalist american, cunoscut pentru The Hot Zone (1994), nonficțiune despre Ebola. A scris și romanul SF The Cobra Event, lăudat de Bill Clinton, despre bioterorism.
Christine Harris (1955) – scriitoare australiană de horror și SF pentru tineri. Seria Spy Girl și colecția Foreign Devil sînt populare în școli. Stil accesibil, cu teme feministe și aventură.
David Baldacci (1960) – autor american de thrillere cu ocazionale influențe SF (The Whole Truth, Absolute Power), unele adaptate pentru ecran. Uneori flirtează cu teoria conspirației în decoruri high-tech.
Decese – creatori SFFF decedați pe 5 august
Philippe Curval, născut pe 27 decembrie 1929 și decedat pe 5 august 2023, a fost numit de mulți „conștiința critică” a SF-ului francez. Pseudonimul lui, Philippe Tronche, ascunde un artist total: scriitor, ilustrator, critic, redactor. În anii ’50 a fost printre primii francezi care au promovat o formă de science-fiction „literară”, eliberată de clișeele americane. Romanul său Cette chère humanité (1976) — distins cu Prix Apollo în 1977 — imaginează o Europă post-democratică în care oamenii trăiesc izolați în capsule sterile, iar orice contact direct e considerat obscen. Cu Le ressac de l’espace (1962) și L’Homme à rebours (1992), Curval a continuat să experimenteze cu limbajul și structura narațiunii, înregistrînd alienarea și violența tăcută a modernității. A primit Grand Prix de l’Imaginaire pentru întreaga operă în 2000 și a fost redactor la Fiction, revistă-cheie pentru promovarea genului în Franța. În ultimii ani, Curval a revenit în actualitate odată cu traducerile și reeditările din colecțiile prestigioase (Les Moutons électriques, ActuSF), confirmînd influența sa durabilă asupra criticii și a scrisului speculativ francofon.
Jacques Brossard, născut în 1933 la Montréal și decedat pe 5 august 2010, rămâne una dintre vocile fundamentale ale science-fiction‑ului francofon canadian. Absolvent al Oxford‑ului și diplomat, Brossard îşi începe cariera literară cu colecţia de nuvele Le Métamorfaux (1974), remarcându‑se prin inventivitate şi ton satiric. În 1976 publică romanul Le Sang du souvenir, o meditaţie poetică asupra memoriei colective, dar operă‑sa de referinţă este cu siguranţă saga L’Oiseau de feu (5 volume, 1989–1997), începută cu Les Années d’apprentissage (1989), continuată prin Le Recyclage d’Adakhan, Le Grand Projet, Le Sauve‑qui‑peut și încheiată cu Les Années d’errance (1997). În 1990 acest ciclu i‑a adus Aurora Award pentru cel mai bun roman în limba franceză, Prix Jacques‑Brossard de la science‑fiction et du fantastique (premiu numit mai târziu după el) și Prix Boréal; a mai obţinut un alt Boréal în 1994 . Cartea reflectă preocupările identitare ale Québec‑ului, dar şi o ambiţie postmodernă de a regrupa ficţiune, eseu filosofic şi jurnal intim.
Roland C. Wagner, născut pe 6 septembrie 1960 și decedat tragic într-un accident rutier pe 5 august 2012, a fost o figură centrală a science-fiction-ului francez din ultimele decenii. Autor prolific, muzician și traducător, Wagner a devenit faimos prin seria Les Futurs Mystères de Paris, începută cu La Balle du néant (1996), în care un detectiv „transparent” anchetează enigme într-un viitor psihedelic și anarhist. Romanul său La Saison de la sorcière (2003) satirizează America lui Bush și globalizarea printr-un road novel SF în care Franța devine un refugiu al magiei. În Rêves de Gloire (2011), Wagner imaginează un viitor alternativ în care Algeria nu și-a obținut independența, iar conflictul se decantează într-o realitate politică și culturală paralelă. A fost un colecționar de distincții — a primit de șapte ori Prix Rosny aîné (record absolut) și, postum, Grand Prix de l’Imaginaire pentru întreaga carieră. În tinerețe, a cântat în trupa Brain Damage, un grup de rock psihedelic ale cărui versuri erau scrise în cheia science fictionului politic și ironic. Wagner a fost un spirit liber, anarhist declarat, cu o scriitură savuroasă și plină de referințe metatextuale — unul dintre puținii care au reușit să combine seriozitatea teoriei politice cu umorul pop și vocația narativă.
Mai amintim pe:
William H. G. Kingston (1814–1880) – autor britanic de romane de aventuri maritime, populare în epoca victoriană. Deși nu SF, stilul său a influențat literatura de anticipație juvenilă. Tradus pe scară largă în Europa de Est.
John D. Batten (1860–1932) – ilustrator britanic cunoscut pentru lucrările sale la ediții de basme și mituri. Desenele sale au devenit iconice în cultura vizuală fantasy de la început de secol XX.
Talbot Mundy (1879–1940) – scriitor britanic, asociat literaturii de aventuri mistico-orientale (King of the Khyber Rifles). A influențat pulp-ul american și fantasy-ul esoteric prin sincretism religios și exotism romantic.
Barrett H. Clark (1890–1953) – critic, traducător și editor american. A promovat dramaturgia europeană, dar a susținut și literatura fantastică în colecțiile timpurii de proză scurtă. Figură de legătură între lumi culturale.
André Vlaanderen (1881–1955) – artist și grafician neerlandez. A ilustrat cărți de popularizare științifică și fantastice, avînd o estetică art nouveau aplicată la imaginarul tehnologic.
Frank Godwin (1889–1959) – ilustrator și autor de benzi desenate. A creat Connie, un comic SF avant la lettre, cu femei-pilot, roboți și invazii lunare, înainte de Golden Age-ul american.
Lan Stormont (1902–1992) – autor american de romane pulp și SF de colț de revistă. A publicat în Amazing Stories și Thrilling Wonder, dar a rămas obscur. Azi e citat mai ales pentru exotismul lingvistic și clișeele savuroase.
