J. Neil Schulman (1953–2019) a fost un scriitor american de science fiction, eseist și promotor al ideilor libertariene, cunoscut pentru îmbinarea temelor speculative cu reflecții asupra libertății individuale și a structurilor sociale.
Născut la 1 aprilie 1953 în Forest Hills, Queens, New York, Schulman a crescut în atmosfera intelectuală a mișcării libertariene americane din anii ’70, o perioadă marcată de dezbateri intense privind limitele guvernului și drepturile fundamentale. În 1979 a publicat Alongside Night, roman distins cu Prometheus Award în 1989 și considerat un text de referință în literatura libertariană de anticipație. Cartea descrie o Americă aflată în colaps economic și politic, unde o rețea clandestină — inspirată de teoriile economice ale anarho-capitalismului — încearcă să creeze o societate liberă, în afara controlului statului.
Un alt volum notabil este The Rainbow Cadenza (1983), cîștigător al Prometheus Award în 1984, o lucrare distopică ce explorează temele exploatării, cenzurii și manipulării sociale prin intermediul artei și al tehnologiei. Schulman a folosit aceste opere nu doar pentru a imagina lumi alternative, ci și pentru a critica, prin intermediul ficțiunii, tendințele autoritare din societatea contemporană.
Dincolo de cariera sa literară, Schulman a fost și scenarist, regizînd filmul Alongside Night (2014) pe baza propriului roman, și a scris eseuri politice și culturale care au circulat în presa libertariană și în publicații de specialitate. De asemenea, a fost implicat în proiecte multimedia, reflectînd interesul său constant pentru mijloacele moderne de difuzare a ideilor.
A murit pe 11 august 2019, lăsînd în urmă un corpus de lucrări care continuă să fie citate în cercurile libertariene și în studiile despre science fiction cu tematică socio-politică. În istoria genului, Schulman este reținut drept unul dintre autorii care au folosit anticipația nu pentru a evada din realitate, ci pentru a o interoga critic.
Născuți pe 11 august
În 1811 se năștea Théophile Gautier, poet, prozator și critic francez, figură majoră a romantismului tîrziu și promotor al esteticii „arta pentru artă”. Fascinația sa pentru fantastic și exotism transpare în nuvele – La Morte amoureuse (1836) – care au influențat ulterior literatura fantastică europeană.
Pictorul american Martin Johnson Heade (1819–1904), cunoscut pentru peisajele sale subtile și studiile florale cu o atmosferă aproape ireală, a combinat rigoarea naturalismului cu o intensitate cromatică ce evocă lumi imaginare.
Charlotte M. Yonge (1823–1901), romancieră victoriană, a publicat numeroase lucrări moralizante, dar populate cu personaje complexe; în unele texte a integrat motive și superstiții folclorice.
Andrew Jackson Davis (1826–1910), cunoscut drept „The Seer”, a fost autor american asociat cu mișcarea spiritualistă, care a îmbinat filosofia mistică și speculația despre lumi nevăzute într-un discurs cu influență de secol XIX asupra literaturii de idei.
Katherine Routledge (1866–1935), exploratoare britanică, a realizat prima monografie detaliată despre Insula Paștelui, lucrare ce a inspirat ulterior atît antropologi, cît și autori de ficțiune speculativă despre civilizații dispărute.
Enid Blyton (1897–1968), scriitoare britanică de literatură pentru copii, este celebră pentru seriile The Famous Five și The Secret Seven, în care misterul și aventura sînt redate cu o claritate narativă ce a marcat generații întregi de cititori.
Jack Binder (1902–1986), ilustrator american activ în epoca de aur a benzilor desenate, a realizat coperte și panouri pentru reviste pulp, contribuind la estetica vizuală a SF-ului și aventurii grafice.
Alan E. Nourse (1928–1992) s-a remarcat prin romanele și nuvelele sale SF, între care The Bladerunner (1974) – titlu preluat ulterior de Ridley Scott pentru celebrul film, deși povestea era complet diferită.
Decedați pe 11 august
Charles-François Tiphaigne de la Roche (1722–1774), autor francez, a publicat texte vizionare precum Amilec ou la graine d’hommes (1753), unde anticipa teme SF precum colonizarea spațiului și evoluția controlată a speciilor.
James Malcolm Rymer (1814–1884), prolific autor de foiletoane gotice, este creatorul romanului Varney the Vampire, lucrare fundamentală pentru mitologia vampirică modernă. Aici mușcătura infectată transmite o „boală” vampirică, idee care va deveni clasică în literatura și filmul horror.
Edith Wharton (1862–1937), cunoscută pentru proza realistă, a explorat și fantasticul psihologic în volumul Tales of Men and Ghosts (1910), unde tensiunea este alimentată de discrete prezențe supranaturale.
Robert Williams Wood (1868–1955), fizician și autor de povestiri SF, a fost un pionier al științei experimentale care a folosit ficțiunea pentru a populariza descoperiri și ipoteze științifice.
Peter Cushing (1913–1994), actor britanic, a devenit simbol al horror-ului gotic în filmele Hammer, interpretînd roluri precum Van Helsing și doctorul Frankenstein, dar și al SF-ului prin Grand Moff Tarkin în Star Wars: A New Hope (1977).
Czesław Miłosz (1911–2004), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980, a introdus în poezia sa elemente alegorice și distopice, filtrate prin experiența istoriei est-europene.
S. Naipaul (1932–2018), laureat Nobel în 2001, a scris romane și eseuri în care analiza socială se combină uneori cu o construcție ficțională aproape alegorică, intersectînd zonele ficțiunii speculative.
Neil Schulman (1953–2019) a fost o voce distinctă a SF-ului libertarian american, interesat de speculații politice și tehnologice în romane precum Alongside Night (1979).
Ruth Nichols (1948–2023), autoare canadiană de fantasy pentru tineret, a creat lumi cu mitologii coerente și personaje memorabile, rămînînd un nume respectat în literatura YA de gen.
